acasa
despre mine
servicii
contact
|
|
|
Copyright © 2008 www.nutritiesportiva.ro . Toate drepturile rezervate.
Site realizat de                   
artistikpixel
TIPURI DE CONTRACTIE MUSCULARA


Daca pana acum am analizat structura muschilor la nivel microscopic, va rog sa il lasati de-o parte pentru a arunca o privire asupra ansamblului musculoscheletal, atfel incat sa intelegem cum se organizeaza muschii pentru a pune in miscare corpul.
Sistemul locomotor este alcatuit dintr-o serie de elemente rigide, oasele, care sunt atasate unele de celalte prin intermediul structurilor articulare. Muschii sunt elementele dinamice care genereaza forta necesara deplasarii oaselor unele fata de celelalte. Cei aproximativ 500 de muschi ai organismului uman au diferite dimensiuni, forme si actiuni. Ei nu actioneaza independent, ci coordonat, indeplinind in functie de actiunea pe care urmeaza sa o efectueze, roluri principale sau secundare.

Agonistii sunt muschii principali care genereaza miscarea. In "echipa" cu ei se afla muschii sinergisti, care ii asista in timpul miscarii.
Antagonistii sunt muschii opusi agonistilor. Spre exemplu, atunci cand faceti flexia antebratului pe brat cu gantera, bicepsul brahial este agonist, brahioradialul este sinergist, iar tricepsul brahial este antagonist.
Muschii antagonisti trebuie sa se relaxeze in timpul actiunii agonistilor, pentru ca miscarea sa se realizeze cu usurinta. Acest aspect este coordonat de catre sistemul nervos central prin intermediul reflexului de inhibitie reciproca. Antagonistii au si un rol protector, ei moduland forta contractiei agonistilor. Cand bicepsul se contracta foarte puternic, tricepsul se contracta si el intr-o oarecare masura pentru a preveni smulgerea tendonului bicepsului si pentru a controla miscarea.

Exista mai multe tipuri de contractie musculara.

Contractia izotonica - este cea mai obisnuita contractie musculara. Se produce cu modificarea lungimii muschiului, determina miscarea articulara, de aceea este considerata o contractie dinamica. Pe tot parcursul miscarii, tensiunea de contractie ramane teoretic aceeasi.
Contractia izotonica simpla, fara incarcare (deci fara greutate suplimentara) nu determina cresterea fortei musculare si nici a masei musculare. Exista 2 tipuri de contractie izotonica: concentrica si excentrica.
Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este posibila doar daca incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului. (Exemplu: flexia antebratului pe brat). Cu alte cuvinte nu veti putea face niciodata o contractie izotonica completa cu o greutate mai mare decat cea cu care puteti face o repetare maximala.
Contractia izotonica excentrica (sau negativa) este inversul unei contractii concentrice si readuce muschiul la pozitia de start (exemplu: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe brat). Desi muschii se alungesc, ei tot genereaza forta. Contractia excentrica este cea mai eficienta din punct de vedere al castigului de forta musculara, pentru ca poate fi utilizata incarcatura mai mare decat potentialul maxim al sportivului (raportat la o contractie concentrica), insa este folosita doar ca tehnica de intensitate in cadrul antrenamentului, studiile aratand ca poate provoca degradari serioase la nivel muscular cand se depaseste tensiunea de contractie.
Contractiile dinamice contra unei rezistente (exercitiile cu greutati) asigura nu numai o crestere a fortei, ci si o crestere a rezistentei musculare la efort.
Conform cercetarilor, solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei, ci doar in momentul cand muschiul este alungit. Pe masura ce muschiul se scurteaza, tensiunea scade si astfel isi pierde valoarea de "excitant". De aceea, antrenamentul trebuie sa fie alcatuit din contractii dinamice rezistive repetate pentru a creste forta, rezistenta si pentru a declansa hipertrofia musculara.
Pentru a creste forta trebuie sa fie implicat un numar cat mai mare de unitati motorii simultan, iar acest lucru nu se intampla decat atunci cand solicitarea este importanta, respectiv o greutate de lucru semnificativa. Repetarea miscarilor contra unei rezistente va induce oboseala musculara, ceea ce va conduce la recrutarea a tot mai multe unitati motorii pentru a face fata solicitarii. Datorita oboselii acumulate, rezistenta moderata de la inceput va ajunge sa fie aproape maximala, de aici si importanta ultimelor repetari dintr-o serie. Stresul metabolic generat de oboseala va declansa procese anabolice ce determina cresterea fortei si hipertrofie musculara.

Contractia izometrica - in timpul acestui tip de contractii musculare, tensiunea in muschi creste, dar fibrele musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai numesc si statice. Unghiul articulatiilor nu se modifica.
Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de greu, muschii sunt implicati in contractie izometrica. Tensiunea care se dezvolta in muschi in aceste contractii este mai mare decat in cele izotonice. In timpul contractiilor izometrice, muschiul intra in "datorie de oxigen" datorita faptului ca circulatia musculara este partial intrerupta si se acumuleaza metaboliti. Aceste fenomene declanseaza un fenomen de rebound in momentul cand muschiul se relaxeaza, ceea ce inseamna ca circulatia musculara este reluata si crescuta cu 40% fata de cea din repaus, metabolismul este stimulat, iar sinteza proteica este accelerata, ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar opiniilor mai vechi, conform carora contractiile izometrice nu produc hipertrofie). Antrenamentul izometric prezinta ca principal dezavantaj suprasolicitarea cardiaca (cu cresterea travaliului ventriculului stang, a frecventiei cardiace si a tensiunii arteriale.)

Contractia izokinetica - este un tip de contractie dinamica in care muschii se contracta la capacitate maxima pe intreaga amplitudine de miscare. Banuiesc ca ati observat ca atunci cand va antrenati bicepsul cu haltera, greutatea pare diferita in diversele puncte ale traiectoriei sale.
Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti din sala de forta) viteza de executie va ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe care o genereaza aparatul va fi egala atat in faza concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Beneficiul principal este dat de faptul ca acest tip de antrenament permite muschiului sa lucreze maximal pe tot parcursul miscarii. Se elimina acel punct slab existent in toate miscarile.
Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede forta musculara decat cel cu contractii izotonice.

<< inapoi la FIZIOLOGIE
<< inapoi la FIZIOLOGIE
Maratonistii alearga 42,2 km in cateva ore, halterofilii ridica sute de kilograme deasupra capului, gimnastii fac sarituri complexe cu o precizie remarcabila, atletii bat noi recorduri, an de an, la sarituri in lungime sau in inaltime sau la probe de viteza.
Cum ajung acesti oameni la astfel de performante impresionante?
Ce transformari au loc in organismul lor?
Corpul omenesc este o "masinarie" remarcabila.

Chiar in aceasta clipa, in organismul tau au loc simultan nenumarate procese fiziologie, perfect coordonate, care iti permit sa vezi, sa auzi, sa respiri, sa procesezi informatiile - toate acestea, fara un efort constient din partea ta.

Daca te vei ridica si vei alerga o tura de stadion, aproape toate sistemele organismului vor fi puse la treaba, iar daca vei continua sa faci efort zi de zi, timp de luni de zile, marind treptat intensitatea si durata efortului, corpul tau se va adapta permanent, pentru a face fata mai bine solicitarilor impuse.
FIZIOLOGIA EFORTULUI SPORTIV